Gândul Zilei – Dacă & Anti Dacă

Versuri şi proză de Valentina Elena Vitan

E mult prea mult

E mult prea mult și mult prea chinuitor totul.
Mă uit în mine și vad cristale sparte și cioburi de inima roșiatice
Bucăți de piele roză și urme de buze pictate în negru.
E mult prea mult în mine sa deschid calea către nimic.
Rănesc visele și le arunc în rau să curgă la vale, sa se piardă;
Aş fi făcut înconjurul lumii de mii de ori dacă oceanele n-ar fi avut
Sursa din ochii mei miopi, văzând cruciș in mijlocul sufletului, miop și el.
E mult prea mult dacă din mine creşte bradul din munte.
Îmi întind rădăcinile să se ducă departe, să chinuie roade
Să chinuie fluturi și cântece deopotriva. Și să te chinui și tu,
Glas ce taci. Nimic din ce sunt eu nu-ți e sfânt. Ai să te întorci parșiv
Și am să număr zilele până la finalul meu. Deşi eu voi trăi
Voi fi murit încet, din nou, din lacrimi și orgoliu rănit,
Căci acum aş fi rănit carnea mea că tu să rămâi intact
Și-aş fi rupt bucăți din mine ca tu să rămâi încă puțin.
Mă uit la cioburile de cristal și zâmbesc. Eu nu mai sunt aceeași
Dar tu ești la fel. Si ai să trăieşti la fel că totdeauna, rănit de rădăcinile mele
Căci te iubesc și-am să te iubesc până când uitarea va pune lacătul peste mine.
E mult prea mult, adevărat.

Professional cuddler

ATINGEREA UMANA SE PLĂTEŞTE

Nu ştiu cum s-ar putea traduce în limba română, dar există termenul acesta şi a devenit chiar şi  o meserie. Se percepe chiar şi un tarif, normal, doar se prestează nişte servicii. Într-o lume în care oamenii devin tot mai singuratici şi mai egoişti, ajung să angajeze oameni care să îi strângă în braţe. Cu alte cuvinte, chiar şi afecţiunea se cumpără. Oare nu e şi asta o iluzie? Totul devine superficial şi teoretic, totul are definiţie, totul are nişte reguli, oamenii care strâng în braţe şi care sunt plătiţi ca să stea să vorbească cu oameni, oameni care te bat pe umăr şi îţi spun ca totul va fi bine contra unui cost, oameni care plâng alături cu tine deşi nu simt nimic faţă de tine. Oameni singuri, oameni care au amiciţii doar pe internet, oameni care văd chipuri doar în faţa unui ecran şi atât, oameni care au relaţii sexuale cu ei înşişi închipuindu-şi că o fac cu alţi oameni. O şedinţa costa doar 80 de dolari şi dureaza o oră. De ce simt că afacerea asta lasă şi mai mult sufletul gol? Oare dacă îl vezi pe stradă pe cuddlerul tău profesionist şi il saluţi ţi-ar răspunde fără să îi plăteşti? Oare s-ar opri să îţi vorbească zâmbind pe gratis şi ţi-ar da o îmbrăţişare? Oare poţi considera un asemenea profesionist prieten? Şi cât de reală şi dezinteresată ar fi prietenia lui? Cât de sinceră?

Într-o lume în continuă mişcare, când timpul se comprimă continuu, când egoismul e la cote maxime şi tinde să devină din ce în ce mai mare, când omul nu caută decat strict modele vizuale la care să se raporteze, nu e de mirare că depresia e boala generală. Într-o lume în care termentul “iubire” apare în dicţionarul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii drept o boală mintală cu termen redus de manifestare nu e de mirare că maştile sunt impenetrabile şi cine nu se încadrează e un anormal. Omul ajunge să refuze să se mai îndragostească, să mai iubească, totul e conectat la fire şi monitoare.

Boala seculului? Frica de bine. Totul are o reţeta prestabilită cu ingredientele stricte, e aparent, totul e imaginativ. Şi cam atat.

 

Te cânt

Pentru a mia oară te cânt în surdină
înainte de somnul ce îmi odihneşte sufletul şi mintea.
Am obosit de-atâta patimă
ce stinge paşii arzând de nerăbdare
şi ochi obtuzi căutători de sfinte daruri pămănteşti.
Nu te mai ţin în braţe ca alte dăţi,
când lunile se împleteau minute-n şir în calea mea să îmi mângâie lipsa ta.
Am gura prea sărata de amarele uscate ale vieţii
să te mai simt lucind în mine,
ca un păgân făuritor de timp înconjurat de vremuri.
Eşti tu, dar eşti şi altul, privesc prin tine ca printr-un vitraliu,
îmi eşti străin de mâna mea căutătoare de linişti ce n-au să vină.
Te simt prezent, dar tu lipseşti în mine, opace sentimente ce au murit;
le-am îngropat la un “Adio!” spus în graba tristelor dorinţi neîmplinite,
iar tu eşti mort de mult, dar nu în gândurile mele.

Autor: Valentina Elena Vitan

https://valive.wordpress.com/

Cartofi a`la Doina

Ingrediente pentru 4 porţii.

6 cartofi cruzi
2 morcovi
3 cepe roşii
3 cepe albe
2 ardei gras roşu
2 ardei gras galben
2 ardei gras verde
2 ardei kapya roşu sau verde
200 gr. costiţă, carne de pui sau de porc.

Mod de preparare:
Se spală foarte bine legumele. Cartofii şi morcovii se taie rondele subţiri, se adaugă cepele tăiate julien ( feliate), ardeii graşi şi kapya cubuleţe. Punem costiţa, carnea de pui sau cea de porc, taiată subţire şi se adaugă, după gust: sare, piper, oregano, delikat. Se pune totul într-o tavă unsă cu ulei, se acoperă cu folie de aluminiu şi se lasă cca. 1 oră la cuptorul încins la 200 de grade (180 de grade – cuptor normal).
Înainte de a scoate tava de la cuptor, se adaugă 3-4 ouă bătute şi se mai lasă aproximativ 15 minute.
Se serveşte cu pătrunjel verde deasupra.

Vă dorim “Poftă bună!”

Reţetă trimisă de Doina Ursulete

 

Gefillte Fisch

 

Dragi cititoare, dacă v-au plăcut reţeta nostră anterioară, de data aceasta, venim în întâmpinarea dvs. cu o nouă reţetă, trimisă de prietena noastră Letiţia Cohen. Vă îndemn şi pe dvs. să trimiteţi reţeta preferată, pentru a o împărtăşi cu noi.

Ingrediente:

Pentru chiftele
● 2 legături de spanac
● 2 fire de mărar
● 350g de crap fără oase şi piele (sau filet)
● 1 ou mare
● 2 matza înmuiate în apă
● 1 morcov mediu
● 1-2 cepe verzi
● 60g de unt
● sare
● piper

Pentru supă
● 1 morcov mare
● 1 ceapă
● 1 /4 de ţelină medie
● 2l de supă de pui
● zeama de la 1/2 de lamaie
● leuştean

Mod de preparare
Curăţăm şi spălăm legumele şi peştele. Tăiem morcovul şi ceapa verde mărunt.

Aşezăm pe foc o tigaie cu 30g de unt. Tragem în untul încins legumele tocate. Le scoatem într-un vas şi dâm deoparte.

Încălzim restul de 30g de unt şi tragem spanacul până se înmoaie.

Stoarcem matza să nu aibe prea multă apă.

Într-un blender aşezăm peştele, spanacul, morcovul şi ceapa, mărarul şi matza. Tocăm totul omogen.

Adăugăm oul şi aşezonăm. Formăm chifteluţe rotunde.

Separat pregătim supa din legume şi de pui.

La final când legumele sunt fierte, adăugăm chiftelele în supa fierbinte una câte una. Dupa 10 minute, vărsăm zeama de lămaie şi adăugăm leuşteanul.

Servim doar chifteluţele împreună cu un puţin de hrean ras, sau de salata de hrean cu sfeclă, ori împreună cu puţina supă.

Pofta bună!

 

NOTĂ: “Matza” – este pasca ce înlocuieşte pâinea la paşte ( poate fi înlocuită şi cu pesmet )

Reţetă trimisă de Letiţia Cohen

 

 

 

Piept de pui în sos teriyaki

Ingrediente:

2 bucati de piept de pui
sos teriyaki
o ceasca orez cu bobul lung
2 cesti apa
1 lingura unt
sare

MOD DE PREPARARE:
1. Se pune apa pentru orez la fiert, iar când aceasta dă în clocot, se adaugă orezul, o  lingură de unt, sarea, apoi să dă focul mic.

2. Se ţine cont de faptul ca orezul îşi dubleaza volumul, deci se alege recipientul în care fierbi orezul suficient de mare.

3. În timp ce orezul fierbe, se taie pieptul de pui cubuleţe, apoi se prăjeşte în 2-3 linguri de ulei de măsline, la foc mediu, până ce este pătruns complet.

4. Când puiul este gata, se adaugă în tigaie sosul teriyaki (il poţi cumpâra sau il poţi prepara în casă), suficient de mult cât să rămână şi în tigaie pentru a adăuga deasupra orezului.

5. Lasă sosul să adere la carne, apoi se stinge focul.

6. Când orezul este gata (il testezi gustând câteva boabe), se serveste pe farfurie, cu puiul teriyaki deasupra şi cu sosul râmas în tigaie.

Preparare sos teriyaki (dulce sau picant)

INGREDIENTE:
120 ml sos de soia
2 linguri amidon
3 linguri miere/zahar

MOD DE PREPARARE:
1. Într-o crăticioară mică, se amesteca sosul de soia şi amidonul până ce se omogenizează.
2. Se pune recipientul pe foc mediu, lăsându-l să fiarbă până la consistenţa dorită (cca. 5 minute pentru o consistenţă obişnuită.)
3. Se adaugă mierea şi se amesteca bine până la încorporare.

Pentru picant se adauga chili dupa gust.

Timp de pregătire: 15- 20 Min.

NOTĂ: Pentru a da mai multă culoare, în uleiul de măsline, în care aţi prăjit pieptul de pui, adăugaţi câteva legume ( ardei roşu gras, morcovi tăiaţi felii subţiri,dovlegel, ceapă verde şi la urmă, usturoiul ) când sunt prăjte pe jumătate, le scoateţi şi le aşezonaţi pe farfurie. Pentru un gust mai rafinat, puteţi adăuga câteva rondele de ananas.

Vă dorim “Poftă bună!”

 Reţetă trimisă de Adrian Ghigeanu (adrianstoke)

 

 

Şi de-ar fi să mă uiţi vreodată – Pablo Neruda

O fotografie rară a lui Mihai Eminescu – 129 de la moartea poetului

✝15 iunie 1889 este ziua în care Mihai Eminescu devine Luceafăr! ✝
✝ ”El e cel care a spus că teiul e sfânt. El e cel al cărui nume nu se cade să fie luat în deșert. (…) El e cel care oricâte desnădejdi ne-ar încerca ne dă temeiuri ca totuși să nu desnădăjduim” (Geo Bogza).
✝ El este Mihai Eminescu, poetul național al românilor, ”Luceafărul poeziei românești”.

 

Astăzi, 15 iunie, este ziua în carea decedat Luceafărul României şi cea în care s-a născut (15 ianuarie) poetul Mihai Eminescu. O fotografie mai puțin cunoscută a poetului național a fost făcută în Germania, la Dresda, in studioul ”Wilhelm Hoffmann”. Nu este demonstrat, de specialiști, originalitatea portretului, însă merită menționată o descriere a lui Caragiale:

 

Aceasta este o fotografie rară a lui Mihai Eminescu

 

 

”Eram aşa de fericit că îl văd. Mi se părea un om tânăr, frumos şi blând, cu părul lui negru, ondulat, de sub care se dezvelea o frunte mare, palid la faţă, cu ochii duşi, osteniţi de gânduri, mustaţa tunsă puţin, gura mică şi-n toate ale lui o expresie de-o nespusă bunătate şi melancolie. Avea un glas profund, muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, ca şi cum veneau de departe dintr-o lume necunoscută nouă“. (Vlahuță, ”Amintiri despre Eminescu”)

“ Era o frumusete ! O figura clasica incadrata de niste plete mari negre: o frunte inalta si senina, niste ochi mari ─ la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic. Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o veche icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare[…]

Asa l-am cunoscut atunci, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist; comunicativ si ursuz; bland si aspru; multumindu-se cu nimic si nemultumit intotdeauna de toate; aici de o abstinenta de pustnic, aci apoi lacom de placerile vietii; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa. Ciudata amestecatura! ─ fericita pentru artist, nenorocita pentru om ! “

text: Ioan POPESCU (Sursa: Ludmila Tălmăzan-Soroca)

 

 

 

 

Scriitoarea Ana Blandiana a primit, in Canada, premiul Griffin Trust pentru întreaga carieră: The 2018 Lifetime Recognition Award

Cunoscuta scriitoare română Ana Blandiana  a primit, la Toronto (Canada), premiul Griffin Trust pentru întreaga carieră,in valoare  de 15.000$.

„Ana Blandiana, născută în 1942 la Timișoara, este unul dintre cei mai apreciați poeți români contemporani. A publicat paisprezece cărți de poezie, două povestiri scurte, șapte cărți de eseuri și un roman. Opera sa a fost tradusă în douăzeci și șase de limbi.

Un adversar proeminent al regimului Ceaușescu, poemele ei îndrăznețe și deschise, alături de atitudinea sa curajoasă în apărarea valorilor etice, au făcut-o figură legendară a literaturii române. Cărțile sale au fost interzise de trei ori 1959-64, 1985, 1988-89. De-a lungul anilor, opera ei a deveni un simbol al unei conștiințe etice care refuză să fie redusă la tăcere de un guvern totalitar”, se arată în motivația de pe site-ul Griffin.

In trecut, au mai primit aceasta distincție si poeții  Robin Blaser (SUA), Ko Un (Coreea de Sud),  Derek Walcott (Santa Lucia), Frank Bidart (SUA).

TAINA SCRISULUI – SĂ FACEM HAZ DE NECAZ !

TAINA SCRISULUI – SĂ FACEM HAZ DE NECAZ !

Aveam nouă ani şi eram considerat un elev „fruntaş”. Acesta e şi motivul pentru care un coleg a apelat la mine să-l ajut la definirea unei poezii dedicate…

 

Aveam nouă ani şi eram considerat un elev „fruntaş”. Acesta e şi motivul pentru care un coleg a apelat la mine să-l ajut la definirea unei poezii dedicate marelui Stalin. I-am furnizat rima (Kremlin) şi am considerat că misiunea mea a fost îndeplinită. Probabil însă că microbul a pătruns şi după o perioadă de incubaţie, m-am pomenit scriind versuri. Umoristice! De unde şi de ce, nu ştiu nici acum.

Pe la 12 ani m-au publicat în ziarul local, apoi în cel regional, curând la revista „Tânărul scriitor” şi pe la 15 ani am fost invitat la Congresul pe ţară al tinerilor scriitori, la Bucureşti. A urmat o perioadă în care am publicat foarte mult la „Urzica”, la „Albina”, la „Magazin” care devenise foarte cerut de cititori,  apoi la „Contemporanul” şi la „Luceafărul”

Drumul meu era hotărât, aşa că la 17 ani dădeam examen de admitere la Medicină. Şi am fost admis. La Institutul de Medicină din Iaşi exista o brigadă artistică de succes care se numea „Seringa”. Gaze-ta satirică (de perete) se numea tot „Seringa„. Acolo mi-am făcut veacul, în afară de colaborarea săptămânală la pagina umoristică a ziarului „Facăra Iaşului”.

Eram singurul medicinist din subredacţia „Vieţii studenţeşti”… unde eram coleg cu Marin Sorescu, Mircea Radu Iacoban, Roni Căciularu – cu toţii filologi convinşi. M-am străduit totuşi să fiu prezent la cursurile clinice şi stagiile  din spital, din când în când la radio Iaşi şi uneori la revistele literare, unde îi întâlneam pe scriitorii Andi Andrieş, Corneliu Ştefanache, Cornel Sturrzu şi alţii.

Am abolvit facultatea cu succes, am fost repartizat într-o comună suburbană din Botoşani unde am lucrat ca medic, dar o perioadă am fost şi secretar literar la Teatrul „Eminescu” din Botoşani. Apoi medic secundar dermatolog la Bucureşti. Poetul Florin Mugur, cu care m-am împrietenit, m-a îndemnat stăruitor să scriu despre mediul spitali-cesc. I-am replicat că nu-i locul de unde se poate inspira un umorist. A rezultat totuşi o carte, un fel de jurnal, pe jumătate umoristică… „Şarpele şi Cupa”. Editată de Junimea din Iaşi, a avut o presă bună, recomandată de Aurel Baranga, Sebastian Costin, Mircea Sâtimbreanu, Mircea Iorgulescu şi Valentin Silvestru.

Au urmat alte numeroase  schiţe umoristice, publi-cate mai întâi în reviste şi adunate apoi în volume (unsprezece), multe dintre ele de prietenii mei scriitori Mircea Radu Iacoban, George Roca, Mihai Batog Bujeniţă. Liviu Antonesei, Ştefan Maier. Tradus la Madrid în spaniolă, editat în România, Israel, Spania. Am publicat în Australia, Germania, Anglia, Canada, Statele Unite.

Schiţele au fost preluate și de reviste din Cipru, Belgia, Noua Zeelandă. Un episod interesant în Polonia: la Universitatea din Cracovia există o facultate de limbi străine cu o secţie de limba română. Studenţii preferă texte umoristice, iar profesorii i-au solicitat lui Liviu Antonesei, care e profesor universitar la Iaşi, şi lui George Roca, consilier editorial şi editor la Sydney, volumul „Chemaţi doctorul”. Pentru studiu, desigur!!!

Mă opresc aici cu relatarea mea succintă, dar sper să am ce scrie şi în viitor. Pentru că taina scrisului rămâne pentru mine o taină.

———————-

Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

aprilie 2018

Olga Morar: Despărţirea de pasiunea mea – radioul

Nu-mi place să vorbesc despre despărţiri şi nici să fac acest lucru…în general las un loc de bună ziua peste tot…nu rup definitiv nicio relaţie, azi cumva mă simt obligată să dau nişte lămuriri celor care m-au întrebat de ce am renunţat la radio…?
Ei, bine!!! n-am fost eu o figura exemplara in munca mea pe radio, dar un minim efort de autoeducatie tot si-a facut usor loc in sufletul meu, in mentalul meu, am invatat cumva de la altii tot ce inseamna radio…am pliat apoi totul pe ce mi se potriveste mie ca persoana, am invatat din tutoriale sa pot sa ma descurc cumva si singura mai apoi ca si administrator radio…am castigat in timp o suverana siguranta de sine, vorbeam liber fara sa ma pregatesc la o anumita tema pe care o dezbateam pe radio…am facilitat insa prezenta ascultatorilor in dezbaterile facute pentru ca asa i-am simtit mereu aproape de mine, feedback-urile lor de altfel constituiau emisia in sine, i-am invitat cu gratie si in direct, prin skype, telefon sau facebook, ce-mi ramanea mie de facut era sa modelez dialogul, incercand sa suprim divagatia care uneori isi facea loc si sa aduc energie pozitiva prin umorul meu pe care nu l-am lasat sa moara nicio clipa.
In emisiunile mele am cautat sa dezbat subiecte despre lume si viata, confruntate cumva cu experienta mea de viata, acum doresc celor din echipa Radio Tasha sa faca la randul lor ce cred ca li se potriveste, sa fie autentici si sa aprofundeze semantica cuvantului – moderator radio.
Fiecare inceput insa are si un sfarsit…ieri a fost ultima mea emisie la radio, au fost 10 ani in care m-am straduit cumva pe zi ce trece sa fiu mai buna, mai competitiva, ca si admin radio n-am impus reguli prea severe pentru ca atat timp cat moderatorul face totul free, trebuie in primul rand sa aiba el un castig personal, adica sa se simta in largul sau in cele 2 ore de emisie, sa se relaxeze pur si simplu, daca au existat insa incalcari de etica, printr-un PM am cautat sa-i sugerez cumva sa se indrepte, cand nu s-a reusit acest lucru, am eliminat din echipa pe respectiva persoana….n-am inlaturat insa niciodata oameni care si-au vazut de treaba.
In cateva cuvinte radioul a insemnat pentru mine pasiune, fericire, iubire, speranta si durere in momentele in care parca simteam ca sunt depasita de situatie, dar cu certitudine din iubire s-a nascut in mod perpetuu creatia mea pe radio, evolutia mea….dar, repet un post de radio si implicit un moderator inseamna multa seriozitate si pasiune, trebuie sa fii mereu cu zambetul pe buze, sa transmiti stare de bine, energie pozitiva, importanta caldura pe care o transmiti ascultatorilor si cu singuranta lucrurile simple pe care trebuie sa le daruiesti zilnic celor care te asculta….si inca ceva spontaneitatea….indispensabila unui moderator!
Pentru mine Radio Tasha inseamna familie, un membru al familiei mele, dar una peste alta familia din viata reala este cea mai importanta, lucru pentru care m-am decis sa ma dedic ei, doresc insa pace si armonie colegilor mei de radio, incredere in tot ce fac, sa fie sanatosi si sa-si pastreze sufletul frumos, sa ramana integri asa cum ii stiu eu!

 

 

La mulţi ani, Olga Morar !

” Îmbrăţişarea unui suflet frumos, face mai mult decât o mie de vorbe” (jlg) 

Iar noi, îţi mulţumim că ne-ai dat posibilitatea să te îmbrăţişăm. Chiar dacă suntem virtuali, pot spune că este o îmbrăţişare sinceră, venită din sufletul fiecărui membru al radioului.

“Îţi mulţumim că ai devenit înger pentru aripile frânte, iar când ne-a fost mai greu, tu ne-ai încurajat. De câte ori am căzut, ne-ai ridicat. Ne-ai ascultat fără a da semne de plictiseală, iar când cineva dintre noi a plâns, ai găsit de fiecare dată putere, ca să ne înveseleşti. Ai împărtăşit cu noi din experienţa ta, devenind astfel prieteni şi formând o “mică familie”, aici, la Radio Tasha.  În taină îţi ascundeai durerea, ca să zâmbeşti pentru noi şi, pe bună dreptate, marele Nichita a avut dreptate:
Un prieten adevărat e mai preţios ca un înger” – Nichita Stănescu

Nu degeaba “Cineva” te-a numit “Maica Tereza”. Ai ales să calci pe urmele unui înger preţios, dăruindu-ne din nestematele prieteniei.

 

Echipa Radio Tasha, îţi urează la mulţi ani cu sănătate ca să te poţi bucura de dragostea copiilor şi a nepoţilor tăi.

echipa radio

La mulţi ani, pentru o bunică împlinită !

 

 

Powered by keepvid themefull earn money