Professional cuddler

Te cânt

Autor: Valentina Elena Vitan

https://valive.wordpress.com/

✝15 iunie 1889 este ziua în care Mihai Eminescu devine Luceafăr! ✝
✝ ”El e cel care a spus că teiul e sfânt. El e cel al cărui nume nu se cade să fie luat în deșert. (…) El e cel care oricâte desnădejdi ne-ar încerca ne dă temeiuri ca totuși să nu desnădăjduim” (Geo Bogza).
✝ El este Mihai Eminescu, poetul național al românilor, ”Luceafărul poeziei românești”.

Astăzi, 15 iunie, este ziua în carea decedat Luceafărul României şi cea în care s-a născut (15 ianuarie) poetul Mihai Eminescu. O fotografie mai puțin cunoscută a poetului național a fost făcută în Germania, la Dresda, in studioul ”Wilhelm Hoffmann”. Nu este demonstrat, de specialiști, originalitatea portretului, însă merită menționată o descriere a lui Caragiale:

Aceasta este o fotografie rară a lui Mihai Eminescu

”Eram aşa de fericit că îl văd. Mi se părea un om tânăr, frumos şi blând, cu părul lui negru, ondulat, de sub care se dezvelea o frunte mare, palid la faţă, cu ochii duşi, osteniţi de gânduri, mustaţa tunsă puţin, gura mică şi-n toate ale lui o expresie de-o nespusă bunătate şi melancolie. Avea un glas profund, muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, ca şi cum veneau de departe dintr-o lume necunoscută nouă“. (Vlahuță, ”Amintiri despre Eminescu”)

“ Era o frumusete ! O figura clasica incadrata de niste plete mari negre: o frunte inalta si senina, niste ochi mari ─ la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic. Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o veche icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare[…]

Asa l-am cunoscut atunci, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist; comunicativ si ursuz; bland si aspru; multumindu-se cu nimic si nemultumit intotdeauna de toate; aici de o abstinenta de pustnic, aci apoi lacom de placerile vietii; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa. Ciudata amestecatura! ─ fericita pentru artist, nenorocita pentru om ! “

Cunoscuta scriitoare română Ana Blandiana  a primit, la Toronto (Canada), premiul Griffin Trust pentru întreaga carieră,in valoare  de 15.000$.

„Ana Blandiana, născută în 1942 la Timișoara, este unul dintre cei mai apreciați poeți români contemporani. A publicat paisprezece cărți de poezie, două povestiri scurte, șapte cărți de eseuri și un roman. Opera sa a fost tradusă în douăzeci și șase de limbi.

Un adversar proeminent al regimului Ceaușescu, poemele ei îndrăznețe și deschise, alături de atitudinea sa curajoasă în apărarea valorilor etice, au făcut-o figură legendară a literaturii române. Cărțile sale au fost interzise de trei ori 1959-64, 1985, 1988-89. De-a lungul anilor, opera ei a deveni un simbol al unei conștiințe etice care refuză să fie redusă la tăcere de un guvern totalitar”, se arată în motivația de pe site-ul Griffin.

TAINA SCRISULUI – SĂ FACEM HAZ DE NECAZ !

Aveam nouă ani şi eram considerat un elev „fruntaş”. Acesta e şi motivul pentru care un coleg a apelat la mine să-l ajut la definirea unei poezii dedicate…

Aveam nouă ani şi eram considerat un elev „fruntaş”. Acesta e şi motivul pentru care un coleg a apelat la mine să-l ajut la definirea unei poezii dedicate marelui Stalin. I-am furnizat rima (Kremlin) şi am considerat că misiunea mea a fost îndeplinită. Probabil însă că microbul a pătruns şi după o perioadă de incubaţie, m-am pomenit scriind versuri. Umoristice! De unde şi de ce, nu ştiu nici acum.

Pe la 12 ani m-au publicat în ziarul local, apoi în cel regional, curând la revista „Tânărul scriitor” şi pe la 15 ani am fost invitat la Congresul pe ţară al tinerilor scriitori, la Bucureşti. A urmat o perioadă în care am publicat foarte mult la „Urzica”, la „Albina”, la „Magazin” care devenise foarte cerut de cititori,  apoi la „Contemporanul” şi la „Luceafărul”

Drumul meu era hotărât, aşa că la 17 ani dădeam examen de admitere la Medicină. Şi am fost admis. La Institutul de Medicină din Iaşi exista o brigadă artistică de succes care se numea „Seringa”. Gaze-ta satirică (de perete) se numea tot „Seringa„. Acolo mi-am făcut veacul, în afară de colaborarea săptămânală la pagina umoristică a ziarului „Facăra Iaşului”.

Eram singurul medicinist din subredacţia „Vieţii studenţeşti”… unde eram coleg cu Marin Sorescu, Mircea Radu Iacoban, Roni Căciularu – cu toţii filologi convinşi. M-am străduit totuşi să fiu prezent la cursurile clinice şi stagiile  din spital, din când în când la radio Iaşi şi uneori la revistele literare, unde îi întâlneam pe scriitorii Andi Andrieş, Corneliu Ştefanache, Cornel Sturrzu şi alţii.

Am abolvit facultatea cu succes, am fost repartizat într-o comună suburbană din Botoşani unde am lucrat ca medic, dar o perioadă am fost şi secretar literar la Teatrul „Eminescu” din Botoşani. Apoi medic secundar dermatolog la Bucureşti. Poetul Florin Mugur, cu care m-am împrietenit, m-a îndemnat stăruitor să scriu despre mediul spitali-cesc. I-am replicat că nu-i locul de unde se poate inspira un umorist. A rezultat totuşi o carte, un fel de jurnal, pe jumătate umoristică… „Şarpele şi Cupa”. Editată de Junimea din Iaşi, a avut o presă bună, recomandată de Aurel Baranga, Sebastian Costin, Mircea Sâtimbreanu, Mircea Iorgulescu şi Valentin Silvestru.

Au urmat alte numeroase  schiţe umoristice, publi-cate mai întâi în reviste şi adunate apoi în volume (unsprezece), multe dintre ele de prietenii mei scriitori Mircea Radu Iacoban, George Roca, Mihai Batog Bujeniţă. Liviu Antonesei, Ştefan Maier. Tradus la Madrid în spaniolă, editat în România, Israel, Spania. Am publicat în Australia, Germania, Anglia, Canada, Statele Unite.

Schiţele au fost preluate și de reviste din Cipru, Belgia, Noua Zeelandă. Un episod interesant în Polonia: la Universitatea din Cracovia există o facultate de limbi străine cu o secţie de limba română. Studenţii preferă texte umoristice, iar profesorii i-au solicitat lui Liviu Antonesei, care e profesor universitar la Iaşi, şi lui George Roca, consilier editorial şi editor la Sydney, volumul „Chemaţi doctorul”. Pentru studiu, desigur!!!

Mă opresc aici cu relatarea mea succintă, dar sper să am ce scrie şi în viitor. Pentru că taina scrisului rămâne pentru mine o taină.

———————-

Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

aprilie 2018

Nu-mi place să vorbesc despre despărţiri şi nici să fac acest lucru…în general las un loc de bună ziua peste tot…nu rup definitiv nicio relaţie, azi cumva mă simt obligată să dau nişte lămuriri celor care m-au întrebat de ce am renunţat la radio…?
Ei, bine!!! n-am fost eu o figura exemplara in munca mea pe radio, dar un minim efort de autoeducatie tot si-a facut usor loc in sufletul meu, in mentalul meu, am invatat cumva de la altii tot ce inseamna radio…am pliat apoi totul pe ce mi se potriveste mie ca persoana, am invatat din tutoriale sa pot sa ma descurc cumva si singura mai apoi ca si administrator radio…am castigat in timp o suverana siguranta de sine, vorbeam liber fara sa ma pregatesc la o anumita tema pe care o dezbateam pe radio…am facilitat insa prezenta ascultatorilor in dezbaterile facute pentru ca asa i-am simtit mereu aproape de mine, feedback-urile lor de altfel constituiau emisia in sine, i-am invitat cu gratie si in direct, prin skype, telefon sau facebook, ce-mi ramanea mie de facut era sa modelez dialogul, incercand sa suprim divagatia care uneori isi facea loc si sa aduc energie pozitiva prin umorul meu pe care nu l-am lasat sa moara nicio clipa.
In emisiunile mele am cautat sa dezbat subiecte despre lume si viata, confruntate cumva cu experienta mea de viata, acum doresc celor din echipa Radio Tasha sa faca la randul lor ce cred ca li se potriveste, sa fie autentici si sa aprofundeze semantica cuvantului – moderator radio.
Fiecare inceput insa are si un sfarsit…ieri a fost ultima mea emisie la radio, au fost 10 ani in care m-am straduit cumva pe zi ce trece sa fiu mai buna, mai competitiva, ca si admin radio n-am impus reguli prea severe pentru ca atat timp cat moderatorul face totul free, trebuie in primul rand sa aiba el un castig personal, adica sa se simta in largul sau in cele 2 ore de emisie, sa se relaxeze pur si simplu, daca au existat insa incalcari de etica, printr-un PM am cautat sa-i sugerez cumva sa se indrepte, cand nu s-a reusit acest lucru, am eliminat din echipa pe respectiva persoana….n-am inlaturat insa niciodata oameni care si-au vazut de treaba.
In cateva cuvinte radioul a insemnat pentru mine pasiune, fericire, iubire, speranta si durere in momentele in care parca simteam ca sunt depasita de situatie, dar cu certitudine din iubire s-a nascut in mod perpetuu creatia mea pe radio, evolutia mea….dar, repet un post de radio si implicit un moderator inseamna multa seriozitate si pasiune, trebuie sa fii mereu cu zambetul pe buze, sa transmiti stare de bine, energie pozitiva, importanta caldura pe care o transmiti ascultatorilor si cu singuranta lucrurile simple pe care trebuie sa le daruiesti zilnic celor care te asculta….si inca ceva spontaneitatea….indispensabila unui moderator!
Pentru mine Radio Tasha inseamna familie, un membru al familiei mele, dar una peste alta familia din viata reala este cea mai importanta, lucru pentru care m-am decis sa ma dedic ei, doresc insa pace si armonie colegilor mei de radio, incredere in tot ce fac, sa fie sanatosi si sa-si pastreze sufletul frumos, sa ramana integri asa cum ii stiu eu!

” Îmbrăţişarea unui suflet frumos, face mai mult decât o mie de vorbe” (jlg) 

Iar noi, îţi mulţumim că ne-ai dat posibilitatea să te îmbrăţişăm. Chiar dacă suntem virtuali, pot spune că este o îmbrăţişare sinceră, venită din sufletul fiecărui membru al radioului.

“Îţi mulţumim că ai devenit înger pentru aripile frânte, iar când ne-a fost mai greu, tu ne-ai încurajat. De câte ori am căzut, ne-ai ridicat. Ne-ai ascultat fără a da semne de plictiseală, iar când cineva dintre noi a plâns, ai găsit de fiecare dată putere, ca să ne înveseleşti. Ai împărtăşit cu noi din experienţa ta, devenind astfel prieteni şi formând o “mică familie”, aici, la Radio Tasha.  În taină îţi ascundeai durerea, ca să zâmbeşti pentru noi şi, pe bună dreptate, marele Nichita a avut dreptate:
“Un prieten adevărat e mai preţios ca un înger” – Nichita Stănescu

Nu degeaba “Cineva” te-a numit “Maica Tereza”. Ai ales să calci pe urmele unui înger preţios, dăruindu-ne din nestematele prieteniei.

Echipa Radio Tasha, îţi urează la mulţi ani cu sănătate ca să te poţi bucura de dragostea copiilor şi a nepoţilor tăi.

echipa radio

La mulţi ani, pentru o bunică împlinită !

Echipa Radio Tasha vă urează  Sărbători Pascale Binecuvântate !

SĂRBĂTORI FERICITE, CU TIHNĂ ȘI PACE!

Lumina Sfintei Învieri să vă aducă în case bucuria Renașterii prin credință întru veșnică Mântuire!

LA MULȚI ANI! HRISTOS A ÎNVIAT!!!

Drum bun, suflet drag !

Ce-i viața?!…Mai nimic! Și totuși este
Cel mai de preț cadou de la natură,
În care cu migală se-mpletește,
Bine și rău și adevăr, minciună!

Murind nimic nu poți lua nicicând,
Nici amintiri, nici dragoste, nici ură!
Si înainte de a fi pământ,
Iubitele te uită, amicii te înjură!

Doar crucea ta mai plânge câteodată,
Cu ploaie, rouă, flori de gheață.
Tu cânți din Cer, și răzi ca altădată,
Iertându-ne pe toți, că ne vedem de viață.

Tu, suflet drag, nimic n-ai luat cu tine,
Ți-a fost furat și cel din urmă vis:
Ca fiul tău să-ți spună: tată-s bine!
Drum bun, acolo inspre Paradis!

Autor: Aura Florina Cojocărescu,
Breaza, 31 Martie 2018

Sunt oameni care apar în viaăa noastră şi la fel dispar în albastru înfinit, fără pic de regrete din partea nimânui..Dar sunt oameni de care te ataşezi fără să vrei, prin ce şi cum ? Prin muzică şi prin fiecare notă muzicală, prin fiecare cuvânt rostit… Da, ne ataşam de persoanele virtuale şi suferim enorm..
Mitu, ai fost dovada vie că un om nu poate fi citit după coperta! Părea el un om dur, aspru, exigent, dar frumuseţea lui interioara am cunoscut-o toţi prin muzică!
Haideţi să fim mai buni, mai uniţi, mai iubitori şi mai înţelegători ! Nu ştim când ni se fură oamenii dragi de lângă noi..Nu ştim când va trebui să spunem “adio”…pe lângă “te iubesc”-ul de toate zilele, care treptat se transformă în durerosul “mi-e dor de tine”…
Să nu fiţi egoişti, să nu vă gândiţi doar la voi, să ne gândim şi la el şi la starea lui sufletească în primul rând…Lui îi e mai bine acum, nu poate nega nimeni asta!
În faţa morţii ne plecăm capul umili, realizând că suntem trecători cu toţii …că popasul nostru aici poate fi cât o zbatere de aripi ale unui future…
Încă un suflet s-a desprins de suferinţă şi s-a ridicat către lumină, spre lăcaşul fără de durere plin de linişte şi de verdeaţă.
Să ne îndreptăm ochii către cer în rugăciune şi să spunem”Dumnezeu să îl ierte pe Mitul şi să îi dea odihnă veşnică!

ÎMPREUNĂ LA BINE ŞI LA GREU ! ♥ 🙁