Prof. Dr. Aurel Sasu – autorul celei mai complete lucrãri de lexicografie literarã publicatã vreodatã în cultura românã (“Dicţionarul biografic al literaturii române” (DBLR) )

“Dicţionarul biografic al literaturii române” (DBLR), redactat în douã volume (vol. I: literele A-L, vol. al II-lea: literele M-Z), este primul dicţionar al scriitorilor români având, cu mici excepţii, portretele tuturor scriitorilor de limbã românã din ţarã şi din strãinãtate.
În toamna anului 2006, la editura “Paralela 45”, în seria “Marile dicţionare”, a apãrut cel mai complet dicţionar biografic (concentrat) al scriitorilor români publicat vreodatã în cultura românã, o lucrare de excepţie, pe cât de bine documentatã, pe atât de necesarã şi valoroasã, rod al unei munci titanice şi ambiţioase depusã de cunoscutul critic, istoric literar şi traducãtor Aurel Sasu (n. 1943), profesor la Facultatea de Litere a Universitãţii “Avram Iancu” din Cluj-Napoca (din 2000 şi decan din 2002), doctor în filologie al Universitãţii din Cluj, lector de limbã şi civilizaţie româneascã la University of Washington din Seatle (Statele Unite), Resident Scholar (1991) la Multicultural History Society of Ontario (Toronto, Canada) şi Visiting Scholar la Northrop Frye Center, Victoria University (1993, Toronto, Canada), fost Bursier Fulbright, în 1998, la Georgetown University din Washington DC, laureat a numeroase premii, printre care Premiul “Titu Maiorescu” al Academiei Române pe 1994 si premiul “Opera Magna” al Uniunii Scriitorilor (1995) ş.a.
Critic şi istoric literar prolific, cu o uriaşã putere de muncã, profesorul Aurel Sasu este autorul a numeroase cãrţi şi studii de specialitate, printre care lucrãri teoretice din domeniul problemelor de retoricã şi hermeneuticã, studii de sociologie a romanului românesc, lucrãri lexicografice, bibliografii critice adnotate, studii de psihologie literarã, dar în primul rând cunoscut fiind în calitate de coordonator şi autor, în colaborare cu Mircea Zaciu şi Marian Papahagi al marelui “Dicţionar al scriitorilor români”, publicat în patru volume între 1995-2002 (continuând pe cel în douã volume din 1985); coautor, cu aceiaşi colegi, al “Dicţionarului esenţial al scriitorilor români” (2001), autor al “Dicţionarului scriitorilor români din Statele Unite şi Canada” (Buc., 2001) şi a numeroase traduceri din englezã în limba românã. Toate cãrţile profesorului Sasu, fãrã excepţie, au fost primite elogios de criticii literari din ţarã şi din strãinãtate, autorul fiind rãsplãtit nu numai cu premii, dar şi cu invitaţii la colocviile internaţionale de literturã din SUA, Moscova, Varşovia şi Toronto.
Proiectul unui “Dicţionar biografic al literaturii române” a existat, desigur, mai demult şi chiar a fost anunţat în presa literarã şi în publicaţii de mare tiraj dupã încheierea seriei de patru volume ale “Dicţionarului scriitorilor români” (1995-2002), dintre care ultimele douã volume au fost elaborate exclusiv de profesorul Sasu, datoritã dispariţiei celorlalti coautori, Mircea Zaciu şi Marian Papahagi. Chiar dacã în procesul de elaborare a acestui mare DBLR, în care sunt descrisi 2.301 scriitori pe 1.778 de pagini, au fost folosite şi datele strânse de cei 54 de colaboratori, o parte dintre articole, cu adãugirile şi îndreptãrile necesare, au fost reproduse sub semnãturile lor, toate celelalte articole, din sus-numitul “Dicţionar biografic”, peste 800 la numãr, aparţin în exclusivitate profesorului Aurel Sasu, autorul principal.
O utilã noutate a “Dicţionarului…” este însãşi clasificarea “Biografiei generale”, în care gãsim menţionate, în ordine alfabeticã, toate enciclopediile şi dicţionarele literare apãrute în România, de-a lungul timpului, toate istoriile literare românesti, toate studiile de istorie şi criticã literarã şi toate volumele de interviuri apãrute vreodatã la noi în ţarã, lista tuturor acestor titluri fiind extrem de lungã, de bogatã şi impecabil prezentatã, pe criterii cronologice. Ea vine în ajutorul tuturor cercetãtorilor filologi, critici şi istorici literari.
O altã mare noutate, o adevãratã premierã editorialã, este faptul cã mai toti scriitorii prezentaţi sunt afişaţi cu portretele lor, multe chipuri fiind total necunoscute cititorilor români. Procurarea fotografiilor şi dreptul de a fi reproduse nu s-a fãcut fãrã serioase eforturi şi nebãnuite dificultãţi.
Prima grijã a autorului a fost, desigur, sã nu lipseascã din “Dicţionar” numele importante ale literaturii române contemporane, iar aducerea la zi a informaţiei pentru anii 1990-2003 a presupus, dupã propria-i mãrturie, “un imens efort documentar, nu lipsit de renunţãri şi insuccese…”. Pe de altã parte, ar fi nedrept sã omitem douã esenţiale precizãri ale distinsului profesor, ambele fiind de ordin financiar: “Dicţionarul biografic a fost realizat fãrã contribuţia vreunei instituţii române de culturã” – aşadar, fãrã sponsorizãri, cum se obişnuieste, de obicei, corolarul fiind un rod al colaborãrilor nemijlocite: “De la simpla corespondenţã cu sutele de autori, pânã la tehnoredactare, iconografie, cercetarea documentarã, listarea întregului material (mai multe mii de pagini) şi transpunerea cãrţii pe suport electronic, totul s-a fãcut prin efort financiar propriu.” Oare câţi scriitori şi autori mai recurg la asemenea sacrificii în zilele noastre?
Bogata experienţã didacticã şi de autor biografic prolific, i-a dictat însã profesorului Aurel Sasu sã-şi concentreze acumularea informaţiei în concepte informaţionale precise, comunicând cititorului esenţa datelor biobibliografice, ocolind amãnuntele şi digresiunile inutile. În selecţia numelor de autori s-a avut în vedere sugestiile şi solicitãrile din presa literarã, adãugându-se ultimele date, aduse la zi, din publicaţiile tuturor scriitorilor clasici ori în viaţã, operaţie deosebit de pretenţioasã şi dificilã, datã fiind avalanşa extraordinarã a apariţiilor din puzderia de edituri existente în prezent şi de numãrul mare al debutanţilor, între aceştia, pe lângã noile nume ale multor autori români şi din Republica Moldova, fiind incluşi cam toţi scriitorii de la noi de naţionalitate maghiarã, germanã, sârbã şi ucrainianã. Cât priveşte scriitorii exilaţi, expatriaţi, autoexilaţi etc., nu se face nici o discriminare între poziţia acestora şi activitatea celor din ţarã, iar numãrul celor din aceastã categorie, incluşi în dicţionar, nu este deloc insignifiant. Dimpotrivã.
Cantitatea de informare biograficã, deşi accentuatã, a fost judicios echilibratã, oferindu-ni-se interesante date, de cele mai multe ori cunoscute doar de câţiva biografi sau chiar venind cu detalii inedite, ceea ce ne ajutã sã clasãm şi sã apreciem cu şi mai mare obiectivitate biografia scriitorului respectiv, în funcţie de mediul lui social, familial, politic, economic şi cultural, accentul punându-se atât pe studiile fiecãrui autor în parte, cât şi pe evoluţia în timp a talentului sãu artistic, pe receptivitatea lui la marele public. Aceasta se poate deduce uşor nu numai din numãrul cãrţilor publicate, amintite în paragraful care descrie OPERA literarã propriu-zisã (redatã cronologic şi în toate aspectele, aproape fãrã omisiuni), dar, mai cu seamã, în detalierea finalã din fiecare fişã biograficã, din paragraful care descrie amãnunţit referinţele critice. De fapt, din citarea, la acest capitol referenţial, a listei comentatorilor care analizeazã critic cãrţile autorilor, din simpla însiruire a numelor acestor comentatori, din numãrul şi personalitatea lor valoricã sau a operelor care dezbat diversele titluri literare, cititorul “Dicţionarului DBLR” poate intui, pânã la proba contrarie, dintr-o simplã ocheadã, felul cum a fost receptat autorul respectiv de criticã şi cum au fost apreciate scrierile lui. În aceastã privinţã, noul dicţionar biografic are meritul de a depãşi, prin minuţia acumulãrii datelor, toate celelalte dicţionare apãrute pânã astãzi în ţara noastrã, fiind, pânã la terminarea Dicţionarului Academiei, cel mai complet, ca numãr de autori, dintre toate lucrãrile lexicografice literare apãrute în România. Chiar dacã au mai existat unele mici scãpãri, oricum inerente tuturor lexicoanelor de acest gen, ele nu erau materiale de referinţã fundamentale, iar necitarea lor nu afecteazã câtuşi de puţin valoarea profilului bio-bibliografic al autorului prezentat. Dealtfel, în prefaţa cãrţii se subliniazã faptul cã lucrarea nu şi-a propus sã fie un inventar absolut nici al scriitorilor, nici al operei lor, întrucât accesul la arhive şi biblioteci, mai ales în cazul autorilor din emigraţie, “este încã limitat, dificil, de cele mai multe ori imposibil.”
Eventualele adaosuri, de vor fi cumva necesare, sunt totdeauna perfectibile pentru nişte presupuse ediţii viitoare, deoarece – iertatã-mi fie comparaţia simplistã – absolut toate dicţionarele biografice, oricât de voluminoase vor fi, la fel ca şi toate cãrţile de telefoane, ele vor trebui periodic aduse la zi, fiindcã niciodatã aceste cãrţi de referinţã nu pot fi considerate cã au fost finisate odatã pentru totdeauna… Mai deranjante, de fapt, ar pãrea – nu atât pentru critici, cât pentru unii cititori sau pentru autorii în cauzã – omiterea unor nume de scriitori, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, care, dupã opiniile acestora din urmã, ar fi trebuit şi ei amintiţi. Nu trebuie, totuşi, ca ei sã se simtã jigniţi sau neglijaţi, din vreo rea intenţie, dacã, deocamdatã, DBLR nu i-a putut include pe toţi.
Profesorul Aurel Sasu, care a încurajat cât a putut pe debutanţii de valoare, a explicat foarte bine aceastã situaţie, în prefaţa lucrãrii, unde afirmã cu claritate cã absenţa lor “li se datoreazã în exclusivitate, fie prin refuz, fie prin rãspunsuri care ţineau de “ora 25″ a finalizãrii proiectului”. Fãrã sã se menţioneze în mod expres vreun plan de viitor, cunoscând ambiţiile, cunoscând forţa de muncã şi dorinţa autorului de perfectibilitate, de aducere la zi a informaţiilor din aceastã mare şi valoroasã lucrare, pe undeva pluteşte ideea cã voluminosul dicţionar va avea şi posibile ediţii viitoare în care vor fi incluşi chiar mai multi autori decât în ediţia prezentã. Sã nu uitãm, cã asemenea opere sunt, în primul rând, şi rodul unor colaborãri directe dintre autor şi toţi scriitorii care se simt îndreptãţiţi sã fie incluşi între coperţile lor.
Mergând pe aceastã idee, avem convingerea cã, într-o posibilã reeditare a DBLR, vom reîntâlni numele unor scriitori consacraţi, deja menţionaţi în alte dicţionare biografice, inclusiv în cel editat recent de Academia Românã, dar absenţi din Dicţionarul publicat de editura “Paralela 45”. Dintre aceştia amintim pe poetul Corneliu Şerban, coleg cu Nicolae Labiş, cu Petre Ghelmez şi cu Acad. Fãnuş Neagu la Şcoala de Literaturã “Mihai Eminescu”, pe romancierul Nicolae Mihai (1932-2001), despre cãrţile cãruia Sorin Titel a scris cu nestãvilit entuziasm; pe actorul Mircea Albulescu, cunoscut şi ca prolific poet şi publicist. Mai amintim pe alt mare actor, Toma Caragiu (1925-1977), de asemenea prezentat de Dicţionarul literar al Academiei Române ca distins poet, pe sora lui, Matilda Caragiu Marioţeanu, poetã, iar din 1993, membru corespondent al Academiei Române, pe Traian Dorz (1914-1989), poet şi prozator axat numai pe teme religioase şi citat în manualele şcolare gimnaziale, unul din întemeietorii Oastei Domnului, care a zãcut mulţi ani prin închisorile comuniste, alãturi de Radu Gyr, Vasile Militaru şi Nichifor Crainic, şi despre care Ion Alexandru şi Pr. Prof. D. Stãniloaie afirmã cã este unul din cei mai mari poeţi creştini de limba românã, autor a peste 1.000 de poeme creştine, inclusiv al unei Biblii versificate. “Versurile lui Traian Dorz, scrie Nichita Stãnescu, în naivitatea lor divinã, sunt un amestec de colinde sau de ninsoare cu fulgi de zãpadã ai ochilor mamei mele şi pe care eu îl sãrbãtoresc ca moş-strãmoş”. Poate cã, în viitoarele pagini ale DBLR, n-ar trebui sã lipseascã nici cel mai nãbãdãios şi productiv scriitor din zilele noastre, Pavel Coruţ (n. 1949), fost spion internaţional, colegul de facultate al ex-preşedintelui Bãsescu la Universitatea Navalã “Mircea cel Bãtrân” din Constanţa, maniac în lansarea de cãrţi în serie, abordând subiecte senzaţionale în toate gamele posibile, cu un patos al grafomaniei demn de un Edgar Wallace ori Georges Simenon (peste 100 de titluri la numãr, pânã în 2006), dar toate scrise cu nerv şi cu mare succes în rândurile tineretului şcolar şi al cititorilor de calibru mijlociu, scriitor bătăios până la aroganță și sfidări anticreștine, prezent mereu cu cãrţile pe toate tarabele, neglijat, totuşi, de cam toţi autorii de dicţionare, nu pentru lipsa lui de talent, ci probabil pentru motivul cã a slujit, ca spion, regimul trecut. Lista absenţilor ar putea continua, dar, cum spuneam, a trebuit sã se ţinã seamã de unele criterii de redactare, în aceastã primã ediţie, şi de unele condiţii obiective, peste care autorul nu a putut trece, de vreme ce recunoaşte sincer: “Nu ascund cã a existat o grabã, cred, justificatã, de a duce la bun sfârşit, într-un timp record (doi ani), un proiect atât de complex şi de asemenea anvergurã.”
Din impresionanta multitudine şi diversitate de cãrţi existente astãzi în vitrinele librãriilor care mai supraviețuiesc cu greu în România, din labirintul de titluri, ar fi de preferat ca toţi românii sã facã un efort şi sã achiziţioneze aceastã operã preţioasã, de o unicitate aparte, extrem de informativã şi apãrutã într-o ediţie de lux, scrisã limpede, în spirit nepãrtinitor, pentru care autorul meritã toate aprecierile şi toate felicitãrile. În primul rând, ea nu ar trebui sã lipseascã din nici o bibliotecã, din nici o casã de intelectuali, fiind cea mai completã, corectã şi succintã lucrare de lexicografie asupra creatorilor de literaturã românã din toate timpurile, o Opera Magna care va rãmâne pentru totdeauna şi pentru oricine o indispensabilã sursã de referinţã.

Autor Prof. Dr.Cristian Petru Bălan ( USA)

 

 

 

Author: SuperAdmin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.